Ceai alb
Ceaiul alb pe care il cunoastem astazi a fost pentru prima data produs in scop comercial din plante de ceai alb descoperite in provincia Fujian din China in anii 1700 -Da Bai si Da Hao. O versiune de ceai alb a fost dezvoltata din aceste plante cunoscute pentru producerea de muguri mari si frumosi. Deoarece aceste veaiuri minim procesate si delicate, facute din muguri tineri, erau dificil de transportat si depozitat fara a se strica, ceaiurile albe erau rareori disponibile in afara regiunilor de cresetere a ceaiului, adica in afara provinciei Fujian. Pe masura ce metodele de productie a ceaiului din frunze s-au imbunatatit, procesul de creare a ceaiurilor albe s-a extins si dincolo de provincia Fujian.
Ceaiul alb este cunoscut a fi una dintre cele mai delicate soiuri de ceai deoarce este procesat atat de putin. Ceaiul alb este recoltat inainte ca frunzele plantei sa se deschida complet, cand mugurii tineri sunt acoperiti de fire de par albe, de unde si denumirea de ceai "alb". Acesti muguri si frunze sunt culeși manual și apoi uscati rapid și meticulos, astfel încât frunzele sa nu se oxideze la fel de mult ca frunzele culese pentru producția de ceai verde sau negru. Această procesare minimă și oxidare scăzută are ca rezultat unul dintre cele mai delicate și mai proaspete ceaiuri disponibile.
Una dintre marile diferentieri in procesarea ceaiului este timpul de oxidare a ceaiului, adica timpul de expunere a frunzelor la oxigen dupa recoltare. Cu cat frunzele de ceai sunt expuse mai mult timp la oxigen, cu atat acestea devin mai intunecate si cu atat profilul aromatic este mai dezvoltat si mai profund.
In timpul procesarii, maestrii de ceai folosesc multe si diferite metode pentru a crea si a controla oxidarea, inclusiv rularea , modelarea sau zdrobirea frunzelor pentru a accelera oxidarea si gatirea la abur, arderea sau prajirea frunzelor pentru a o opri.
Ceai alb se obtine printr-un proces simplu: se culeg mugurii verzi → se ofilisec (72 ore) → se usuca (110°C/65°C)
